Viața unui virus voiajor 2
Quote
Reply
Viața unui virus voiajor 2
Cel mai bine era dacă aș fi menținut un singur titlu și adăugirile la studiul vieții în izolare să se facă prin comentarii.
Comentariile s-au lăsat așteptate, așa că o iau la vale cu numerotarea.
Modul de desfășurare al studiului este expus în articolul-mamă, așa că nu îl mai reiau.
Ce am făcut eu azi? Am plătit impozitul pe ghiseul.ro…credeți sau nu, e prima mea plată online în ceea ce privește facturile și sunt foarte mândru!
Blog-jurnalul unui virus voiajor
Logo-ul policlinicaonline era : “Un simplu site de blogărit”.
Temporar îl schimb în: “Blog-jurnalul unui virus voiajor” și obiectivul lui este de a culege de la mine si de la voi bucățele din viața de izolați: ce facem, ce mâncăm, cum dormim, cu cine vorbim…în general cum ne simțim și rezistăm.
Adunate laolaltă, e posibil să realizăm un întreg care să ne ajute pe toți.
Vă aștept!
Douăzecidouăzeci
Quote
via Douăzecidouăzeci
Douăzecidouăzeci
An nou, decadă nouă, depresie veche…
Am și uitat de când nu am mai scrijelit pe aicişa, n-are importanță de ce și cum.
Dacă nu aș avea un feeling pozitiv în urină că lucrurile se pot mișca și în bine, nici nu m-aș mai obosi.
Sincer, nu am idee cine citește aceste rânduri, dar bine mi-ar prinde câte o tragere de mânecă la comentarii, asta ca să nu mă lovească iarăși “crampa scriitorului” pe parcurs de un an-doi.
Vă urez ok!😜
Colaborare și Control
Am purtat o discuție săptămâna asta cu Marketing Managerul nostru (să zicem că o cheamă G., 23 de ani) și o felicitam cum că, din punctul meu de vedere, este una din rarii exponenți ai generației sale care vrea să muncească.
Azi am citit un articol trimis pe Facebook de fratele meu (să zicem că îl cheamă C., 48 de ani) care mi-a produs o revelație…deși nu chiar, fiindcă undeva în adâncuri, subconștientul îmi șoptea că mă înșel.
Munca, așa cum a fost ea concepută de manualul de conducere scris în secolul 19 și dedicat erei industrializării, era bazată pe previziune, planificare, execuție, ghidare și control. Dar acum avem o problemă: nimeni nu mai poate previziona nimic…deci, adio planificare, adio execuție și ghidare, adio control.
Noua generație muncește prin colaborare de fapt, dar muncește…este greșeala mea de percepție și concepție. De aici înainte e de dorit să reîncep a învăța.
Și, prin colaborare, să rescriem împreună manualul!
Ziua națională a curvelor
CÚRVĂ, curve, s. f. 1. (Pop.) Femeie care duce o viață desfrânată. ♦ Prostituată. 2.Fig. Om ipocrit, josnic; cutră. – Din v. sl.kurŭva.
- sursa: DEX ’09 (2009)
- Doi decembrie, zi mare, consecutivă Zilei Naționale a României. Stau între două șprițuri și trei fripturi și șapte reportaje lacrimogene pe proteve despre conaționali paraleli care se zbat să schimbe…Să schimbe ce? Picături de cleștar într-un ocean de căcat… Filozofie asiatică diversionistă de tip : “Oceanul e format din picături” sau “Călătoria de 1000 de mile începe cu un pas”…ce plm, asta înseamnă că antenatrei are rădăcini până la Confucius…
- Nu zic nu, am lacrimat sincer, ca un idiot sentimental ce sunt, la povestea fotografei Raluca Ciornei, o fată frumoasă și blândă care ajută homeleși. Mai degrabă îi ajută să se ajute, cu o rată de succes de 1 la 10, după spusele ei. Restul de 9 se întorc în întuneric, în haznaua asistaților social ai lui donliviu…
- Mă trezesc devreme, nu mai sunt mahmur că am dat-o pe minerală și mă pune draqu să citesc o investigație Rise Project despre suveica spălătoare de bani a lui teldrum…Articolul are și poze cu ciumpalaci triști, țărani, mecanici auto și alți sărmani, posesori de firme fantome ce îi spală banii lui donliviu. Lui îi trimit milioane, ei își opresc de-o ciorbă. La București, șeful Autorității împotriva spalarii de bani e prietenar cu mustăciosul, iar fata respectivului e auditor pentru afacerile teldrum.
- Am 45 de ani, am văzut de toate, am fost acum 15 ani și membru activ (oarecum) de partid (pnl, ca pnțcdul murise)…cu o logică premonitorie, am răspuns șefului de filială la întrebarea princeps din interviu: “De ce ai venit la noi?”, cam așa: ” – Trecui și pe la psd mai devreme, dar aveau pe ușă un carton cu INVENTAR…”
- Mda, inventarul hoției…
- Mai am 45 de ani (cel puțin) de trăit și nu prea vreau să îi petrec in țara mustăciosului…nu am nimic cu individul, el nu reprezintă o entitate umană, el este un prototip. Poate la fel de bine să fi fost bărbosul, sau ciocosul, sau chelu’, sau chioru’…
- Acesta e și motivul pentru care am demarat articolul de față cu o definiție dex : ca să ne-o băgăm conștient și asumat atât în varianta nr.1, cât mai ales în varianta nr.2 de răspuns la eterna întrebare filozofică : ” Ce este o curvă?”
- Totuși, din motive ușor de înțeles în contextul românesc actual, prefer prima variantă, acolo măcar ai iluzia derulării unei afaceri cât de cât corecte…
Capcana din e-mail
Păi, la fel ca voi toți, am e-mail. Îl verific cam rar, poate o dată pe săptămână, fiindcă am mult de lucru și timp pentru mine puțin. Realizez că e o scuză, dar așa stau lucrurile acum.
În fine, l-am deschis azi dimineață și am reușit sa îl curăț pe ultimele cinci zile, mai mult nu, că am obosit. Și după ce l-am scuturat de reclame și soluții minune dedicate lungirii penisului, cu ce am rămas?
Am rămas cu cinci articole de la influențatorii mei preferați (Daniel Zarnescu, Pera Novacovici, Andy Szekely, Lorand Szas, John Maxwell), ceva noutăți pe automotive, pe parenting și pe dezvoltare personală. Și am rămas și cu o constatare.
O constatare și o realitate: mediul on-line e viclean, e pervers, dar și generos. Poți să aluneci în zona de căcat, adică de dezbatere politică, unde toată lumea încearcă să manipuleze pe toată lumea, sau poți prinde un “val” nesperat de productiv și să îți reamintești de ce te-ai abonat la atâtea newslettere și de ce ai căsuța de mail aglomerată ca o străduță din Shanghai.
Ai vrut să faci altfel, ai vrut să faci cu alții, dar undeva pe drum te-ai rătăcit…Poate că așa și trebuie, o alternanță între viața la foc automat și cea în care îți permiți să privești zece minute o piatră, câteva frunze căzute și vântul trecând printre crengi golașe. Eu așa mă simt: alternanță de om modern robotizat, setat pe obiective și om contemplativ, cu bucurii simple, primare. Posibil diagnostic de sindrom bipolar, însă cu mâna pe inimă vă zic că l-aș alege oricând pe cel de-al doilea…
Sigur că suntem înconjurați de pericole, de urâciune, de ispite mai dulci sau mai amare, sigur că avem orgolii și manifestări paranoide…important este a nu uita că frumosul crește printre noi și ar fi minunat, măcar cateva ore pe săptămână, să vizualizăm rădăcinile lui adânc înfipte în inimile noastre!!
Bro – confort
Îmi place să merg pe youtube, în special pentru muzică și ocazional, când am ceva mai mult timp, pentru conținutul de automotive…Între alte canale salvate pe fișierul “AUTO” îl am și pe cel al lui George Buhnici, Cavaleria.ro.
Asta face ca, după două recenzii la noul Polo și Golf VII facelift 2017, plus un shakedown cu Simone Tempestini la raliul Aradului de acum doi ani, să găsesc un interviu minunat cu Matei Dima, adică cu Bromania.
Recunosc că îl urmăream pe băiatul ăsta, fie pe Facebook, fie pe Instagram în principal pentru faptul că aduce în filmulețele lui de stand-up comedy o grămadă de gagici frumoase și pe Antonia. În plus e foarte amuzant, e talentat și are un umor concentrat și rapid, aproape la foc automat.
Pe de altă parte, recunosc că nutream și oarece preconcepții la adresa lui, gen: “Mda, un băiat frumușel, o turmă de bunăciuni pe lângă el, de unde plm o fi aterizat pe aici, cine i-o fi dat contractul cu Vodafone, ăsta sigur e al cuiva…” Mă rog, criticismul balcanic obișnuit nouă, românilor.
“Băiatul” a aterizat de fapt din Los Angeles unde a făcut facultățile de teatru și regie, alături de cea de PR, apoi un master de regie de film. Deci știe cum. Fiind foarte tânăr, nu știe și de ce, pentru că la întrebarea lui George: “Ce te face fericit?” a cam dat pe lângă poartă… Dar, în analiza comparativă America – România, tot el a găsit cumva cheia: “Romania e țara care îți aduce cel mai mare confort!”
Ce a vrut de fapt să transmită Matei este faptul că aici suntem scufundați milenar într-o clisă călduță și dulce-amăruie, care ne place mult și pe care o înghițim zilnic. Pentru că ne depășește creștetul și suntem băgați în căcat până peste urechi. Și ne e bine acolo, chiar dacă mai scuipăm când aflăm că își face liviu cazino pe insulă, de exemplu…
Dar, vorba lui George, lăsând politica la o parte, de ce am scris eu articolul? Pentru că iarăși m-am găsit în confort, pentru că iarăși au trecut vreo 6-7 luni de la scrierea celui anterior, pentru că văd că în țara asta încă există oameni inteligenți, de bun-simț.
P.S.: interviul cu Matei datează din 2015, zicea că se întoarce în State în 2016, e 2017 și tot pe aici îl văd. Sper să nu fi avut Buhnici dreptate și să fi fost “priponit”…ar fi păcat, începuse bine…la fel ca mine, dealtminteri.
policlinicaonline.ro 